Ştiu...mă grăbesc să scriu cum a fost la "I love handmade" pentru că toată lumea e curioasă şi dacă nu o să scriu azi, nici nu mai apuc, luată cu alte treburi şi idei. Pai cum a fost? Să eliminăm de la început problema care macină pe toată lumea - ţi-a mers bine, ai vândut mult? Nu, nu am vândut mare lucru, dar mă bucur de faptul că
Dragonfly Effect şi încă un colier dintr-o colecţie viitoare (Egipt? Cleopatra? Nefertiti? Dreamin' of Alexandria?) au ajuns pe mâini bune, la cineva care le-a apreciat şi le va purta cu plăcere, sper eu.
Câteva imagini cu colierul Cleopatra pozat pe fugă înainte de târg aveţi mai jos. Nu ştiu cât de bine am reuşit să surprind ideea că e foarte lat, aproape acoperă umerii. Mi-a mâncat mult timp şi multe mărgele, dar efectul este senzaţional, aşa că vor mai exista câteva variaţiuni şi idei aseamănătoare, cât de curând.
VÂNDUT - se mai poate reface doar la comandăŞi mă mai bucur de ceva: că în ciuda faptului că suntem în plină criză economică şi morală (nu am zis nimic de Guvern, de sindicalişti, de cine e de vină, de cine nu e, da?), gusturile celor care vin la târgurile de produse handmade simt că au început să se mai rafineze. Da, sunt conştientă că mai e cale lungă până să putem să facem ceva pentru toată lumea (poate că nici nu vrem să facem ceva care să fie admirat de toată lumea, pentru că atunci nu am mai fii noi, cei care ne considerăm mai altfel), dar încet, încet femeile din Bucureşti (nu vreau să zic vorbe mari, gen România, pentru că până acum nu am contact cu publicul din alte oraşe) au început să vadă şi faptul că bijuteriile înseamnă şi altceva decât tone de aur. Şi asta e bine. Mă mai bucur şi de faptul că multă lume mi-a cerut anumite bijuterii în stilul popular (probabil colecţia se va lărgi pentru că e păcat să pierdem atâtea minuni tradiţionale şi reiau cererea spre cititoarele mele care au orice fel de material de documentare în acest sens şi pot să mă ajute să nu eyite să o facă).
Şi am lăsat la urmă cea mai frumoasă parte a târgului. Faptul că am văzut lucruri minunate, oameni care fac ceea ce fac cu drag şi asta se vede şi că am reuşit să vorbesc şi să schimb păreri, sfaturi, idei cu prieteni mai vechi şi mai noi. Nu o să o laud pe
Andra, pentru că mi-a fost colegă de stand şi pentru că deja ştiţi că pe lângă pasiunea pentru mărgelele de nisip împărţim şi proiectul
Tutoriale Handmade şi (dacă mă mai suportă:D) mi-ar plăcea să mai mergem împreună la târguri şi pentru că i-am rapit un colier absolut super şi vreo trei brăţări.
Am să amintesc de
Dragonfly a noastră mică din Braşov şi de
Zuri care ambele fac lucruri minunate din fimo şi venind din partea uneia care nu este pasionată de fimo şi care urmăşte bijuteriile din fimo (cele de genul animăluţe de agăţat în piept, la gât, în păr), cu mutre vesele şi comerciale, cred că ăsta e un compliment. Fetele astea două chiar fac bijuterii din fimo, nu "măgăreli" din plastilină. Dar, nah...e o părere personală şi foarte subiectivă având în vedere că mi-au devenit prietene. Şi am mai descoperit în ultima orăp de târg pe cineva cu care am fost la primul târg din viaţă (se pare că a fost primul şi pentru ea) şi care mi-a mărturisit că îmi urmăreşte
blogul meu abandonat în care mă jucam de-a gospodina. Concluzia e că pentru Rexx şi pentru Daiana, pe care vreau să o întâlnesc într-o zi, promit să mă mai ocup şi de acel blog din când în când.
Prea multă vorbărie pentru o singură postare, aşa că mă opresc aici, cu promisiunea de a posta şi câteva imagini de la târg, atunci când le voi primi de la Andra.
