Cercei wild cherries

Tot din seria de chestii "sârmoase" şi cerceii cireşe, dar făcuţi ceva mai demult, adică acum vreo 3 săptămâni şi tot cu materiale câştigate la concursul de pe Forumul Roz. Adică mărgelele mari roşii din plastic (cireşele propriu-zise). Alături de mărgele mici de nisip, pe sîrmă subţire de cupru. Nicio tehnică specială, doar un pic de inspiraţie.




"Cireşele" pe simpaticul meu suport de bijuterii

PREŢ: 25 RON

Wire madness

Am pomenit acum câteva zile că m-a apucat din nou mania mărgelelor şi că deocamdată mi-a mai trecut mania gătitului, dar nu de tot. Mă gândesc chiar să mut "creaţiile" din bucătărie şi alte pasiuni/manii ale mele pe un blog separat şi să îl las pe astă numai pentru margele şi bijuterii, dar... mă mai gândesc. De fapt poate ca o să fac un sondaj să vad cam ce cred acei puţini oameni care mă citesc cu privire la mutare.

(LATER EDIT: Sondajul vă aşteaptă în dreapta şi chiar aş avea nevoie de nişte păreri că tare sunt nehotărâtă)

În altă ordine de idei, am avut săptămâna trecută o nouă manie legată de bijuterii. Am descoperit sârma de modelaj şi am făcut o mică pasiune pentru ea. Love at first sight, mult mai mult decât mi-a plăcut fimo, dar nu la fel de mult ca pasiunea pentru mărgelele de nisip, aşa că prevăd o revenire în forţă a câtorva modele în tehnica herrigbone, de fapt nişte modele deja începute şi un colier, şi el tot început, adică aproape terminat ca să fim mai exacţi în tehnica "St. Petersburg Chain" Dar nu mai zic mai multe. Deocamdată mă laud cu micul meu atelier de sârmă şi o parte din creaţii.


Links galore - foarte uşor de făcut, foarte ieftine în cazul în care le faci tu din sârmă şi o mie de posibilităţi de folosire






Accesorii pentru cercei şi închizătoare pentru braţară toate "handmade"

Ce a ieşit în final din link-urile şi închizătoarea din sârmă de cupru şi o mărgea mare de Murano, primită ca premiu la concursul de pe Forumul Roz.







În plin proces de creaţie - produsele finale într-un post viitor :)

Meet my inspiration - photo shooting

De când mi-am lua baby Canon-ul am tot adunat poze cu al meu motan.
Aşa că faceţi cunoştinţă cu (ok, acum promiteţi să nu râdeţi) RUDOTEL.
Letiţia, pozele astea îţi sunt dedicate pentru că m-ai tot bătut la cap să postez mai multe imagini cu domnul meu negru şi leneş!
Să nu măi lungesc vorba şi să curgă fotografiile...

Tired...I need some rest

Hipnotizing you...You are a cat, you are a cat, you are a cat, miau

Am I a star or what?


Yes, I am. And I can even play on the balustrade.

In the still of the night...when cats come out




Faţă



Profil


Şi coadă

Încă sunt cel mai frumos motan din lume, chiar dacă mi s-a mai tocit blana pe alocuri, de exemplu pe faţă unde îmi place să mă "gherui" singur :))


Uite aşa mă relaxez eu după o zi grea de muncă...în braţe la tata:P



Şi cam asta e privirea pe care i-o arunc lui Ruxy când mă scoală din somn să îmi facă poze

LATER EDIT:


De ce nu mă laşi în pace să mă joc sudoku?



Aaaa, de fapt nu era am meu jocul. Bine, recunosc, l-am furat de la tata.



Acum mă laşi în pace să ma joc, da?

Ce cadou mi-am facut de 1 iunie sau Un nou episod din seria fac reclamă gratuită la ce îmi place

Acum o lună citeam cărţi serioase. De fapt cam de prin ianuarie am citit numai cărţi serioase. Imediat după ce m-am întors de la Moscova, unde mi-am făcut de cap tot drumul cu junk-lit de la Humanitas (a se vedea Colecţia Cocktail), am trecut pe cărţi serioase: Anna Karenina (pe care am recitit-o după vreo 10 ani cu alţi ochi), apoi Fii şi îndrăgostiţi a lui D.H. Lawrence şi o perioadă de vreo 2 luni, poate şi mai bine Război şi pace (la ceva mai mult de 11 ani de la ultima lectură; de unde ştiu aşa de bine data? Am scris pe coperta interioară 25 decembrie 1997 şi când am redeschis cartea mi-am adus aminte că volumele mi le-a cumpărat mama de la un anticarit, de Crăciun şi că le-am devortat în vacanţa de iarnă).

De vreo lună însă am dat pe un blog care mie îmi place de o postare-mărturisire a unei tipe cu privire la chic-lit (pentru cei care nu s-au prins încă chic-lit= în accepţunea mea junk-lit...la fel de bun ca o pizza aburind, ca un hamburger mare cu de toate, ca o shaorma cu mulţi cartofi prjiţi şi multă caren şi castraveţi muraţi, numai că junk-lit nu îngraşă, poate doar mai omoară din când în când câte un neuron dintre aia puţini şi obosiţi=))))) şi de atunci a revenit obsesia. După ce l-am terorizat vreo 2 săptămâni pe nenea de la colţ cu taraba cu cărţi puse grămadă care trebuia la vreo două zile să îmi arate tot ce are din Colecţia ChiC de la Polirom, am ajuns pe 1 iunie (zi de serviciu, deh...) pe site-ul sus-numitei edituri. Şi ce îmi văzură ochii? Nu mai puţin de 10 volume din colecţie erau la preţ promoţional de 9,99 lei (în mod normal, un volum costă în jur de 35 lei). Aşa că...fiind 1 iunie şi promitându-mi solemn ca luna următoare să încep să strâng bani pentru robotul de băcătărie pe care mi l-am primis de ceva timp, m-am înscris frumos pe site, am primit mail de confirmare, am făcut comanda şi a doua zi aveam deja un nou mail în care mi se spunea că volumele mele au fost expediate.

Buuun. Acum ce mi-a plăcut la editura asta e că în termenii de livrare scria 5 zile lucrătoare şi chiar atâtea au fost, cu toate întârzierile celor de la poştă care ştiu eu bine cât de încet se mişcă. Nu mai vorbim de faptul că a durat mai puţin de 24 de ore să expedieze comanda. Foarte frumos. De preţ nu mai vorbim. Taxele de livrare sunt foarte mici, de 5 lei indiferent de comandă, deşi a mea a câtărit cam 3 kilograme şi jumătate. Şi tot la capitolul plusuri, faptul că au inclus în colet şi ultimul număr al Suplimentului de cultură publicat de ei.


La capitolul minusuri am două "plângeri". Pe de o parte, ambalajul coletului - hârtie albă simplă şi scotch. Acum, nah...şi eu sunt pretenţioasă. La ce poţi să te aştepţi la doar 5 lei taxe de livrare, că dacă era mai mult şi îl ambalau în catifea nu ar fi costat atât. Pe de altă parte, (şi aici chiar consider că îşi fac singuri o defavoare) mă aşteptam să găsesc în colet un catalog cât de mic: fie al colecţiei din care am comandat, fie al întregii edituri, dar nu era nimic. Aşa că dacă lumea uită de ei să nu se plângă. La ce cohortă de PR-işi am văzut pe site că au, măcar atât trebuia să le dea prin cap să facă. Acestea fiind zise mă duc să mănânc junk-lit pe pâine...just kidding.