Visând la Varna

Un week-end la malul mării şi mi-a fost de ajuns. Deja dorul de mare, pe care am încercat sa-l uit în iarna murdară din Bucureşti a fost la loc. Două zile în Constanţa şi parcă nu mai voiam să plec, ci să rămân acolo pe plajă în aşteptarea verii. Şi a mai fost şi un sentiment dureros când ne-am plimbat pe faleza de la Cazinou...Păcat, nu s-a mai făcut nimic pe acolo de ani de zile, nici măcar o vopsea albă pe balustradă, iar Cazinoul e într-o stare de paragină de neimaginat...foarte mare păcat pentru o construcţie care acum mai puţin de o sută de ani rivaliza fără probleme cu "fratele său mai mare" din Monte Carlo. Ca într-un film alb-negru mi-a venit în minte că pe acolo pe unde acum cresc buruieni au păşit la plimări de apus sute de perechi cu "sânge albastru" din întreaga Europă. Şi m-a apucat brusc o ură şi o revoltă faţă de toţi cei care puteau măcar să conserve ceea ce avem de la înaintaşi, dar ce mai contează acolo un cazinou în stil art nouveau de acum 100 de ani cand tu poţi să-l laşi să cadă, să-l înghită timpul şi nesimţirea noastră şi în locul lui să ridici un colos de sticlă şi metal???

Am lăsat în urmă durerea asta surdă şi mi-am îndreptat privirea spre mare din minaretul moscheei care si ea la fel de uitată de lumea grabită din jur continuă să supravieţuiească paşnică într-o lume care nu mai e de mult a ei. Şi încet, încet, citind că unul din covoarele din moschee a fost salvat din moscheea de pe insula Ada Kaleh, cu gândul la trecut, la Balcik şi tot aşa mi-am amintit de vara trecută şi de excursia de o zi în Bulgaria. Şi dacă Balcik-ul a rămas pe lista lucrurilor pe care le voi vizita vreodată în viaţa, Varna e amintirea unui loc magic la care pentru a ajunge trebuie să te rătaceşti pe drumurile strâmte şi pline de gropi de pe coasta bulgărească (cu şanse mari să ajungi mai degrabă la Sofia decât pe litoral), să treci printr-o furtună cu grindină cât oul de găină şi apoi din oraş să încerci să te prinzi pe unde ar putea fi plaja.

Dacă o sa-l întrebaţi pe celălalt participant la "expediţie" şi enervat şofer de "Albăstrică" cu motorul suparat de gropi, răspunsul va fi clar NU, nu merită să faci atâta drum şi să ai atâtea bătai de cap pentru una bucată plajă impecabilă şi mare albastră fără pic de valuri şi scoici mari si mov-fumurii. Dacă mă întrebaţi pe mine...hmmm, a fost ceva din altă viaţă. Şi în afară de amintiri şi vreun sac de scoici a rămas şi creaţia asta: colierul pe care mai în glumă mai în serios l-am denumit "Dreamin' of Varna".

În ceea ce priveşte partea strict tehnică nu-s multe de spus: a fost multă inspiraţie şi ceva chin: o scoică alb-mov de la Varna prinsă într-o reţea de tip peyote pentru a forma un pandantiv (tehnica cabochon) şi două rânduri de perluţe albe cu mărgele de nisipi albe (aceleaşi de la pandantiv) şi mărgele de nisip mov deschis.

PREŢ: 40 RON

Dintr-o altă viaţă...mult mai liniştită

Revin cu postările după câteva zile mai agitate în care nu am avut timp nici de mărgelit nici de scris pe blog. În sfârşit o zi în care am avut timp de mine, de cumpăraturi, de gatit şi poate până diseară reuşesc să pun mâna pe ac şi mărgele, că inspiraţia mă cam bântuie azi, iar restanţele la capitolul mărgele sunt multe (un set de triunghiuri, nu spun mai mult şi o "comandă specială" de colier la baza gâtului pentru Măriouka (nu cuminăţica mea, ci colega mea de serviciu).

Ok, gata cu introducerea. "Subiectul" acestui post: un colier beduin (aşa se chema modelul lui original), dar pe care o zuză de prietenă (Nah, că am scris şi de tine, naşi-meo!!!!), Miki mai exact, l-a denumit în glumă Colierul Mileu :)). Dacă are o poveste a lui??? Da, cred că are...se numără printre cele mai chinuitoare chestii pe care le-am făcut pentru că e dintre cele de început şi mi-au trebuit cîteva zile bune de înşirat şi deşirat, tăiat, rupt şi început de la capăt pentru a înţelege în cele din urmă schema şi cred că vreo două săptâmâni a câteva ore pe zi să ajung la produsul final. E drept că atunci când l-am făcut timpul curgea ceva mai încet decât azi...
În ceea ce priveşte tehnica folosită, e ceva mai greu de explicat. În engleză se numeşte ceva gen "complex single needle bead netting variation" (gata, v-am băgat în ceaţă!!!). Într-o încercare de traducere personală: variaţiune de fileu complexă utilizând un singur ac. Poate noile mele prietene într-ale mărgelitului au înţeles cât de cît despre ce e vorba...

PRET: 45 RON
VÂNDUT
pentru comenzi şi sugestii de culori va aştept pe mail sau mess

Cerceluşi baby blue and pink

Ei chiar nu au o poveste...Pur şi simplu mi-au plăcut culorile astea două combinate cu o perlă neagră în mijloc. Şi se numără de asemenea printre primele mele creaţii. Dacă îmi amintesc bine au fost creaţi într-o perioadă în care eu şi al meu iubi ne apucasem să redecoram apartementul în care stăm azi şi eu mai trăgeam chiulul de la curăţat şi ajutat pentru a înşira câteva mărgele (oki, recunosc...chestii de genul ăsta mi se mai întâmplă şi în ziua de azi...adică si acum mai trag chiulul la muncile casnice pentru a mai înşira două, trei mărgele).
Despre tehnică nu sunt foarte multe de zis: în engleză se numeşte netting (un fel de plasă, reţea, fileu, împletitură care poate căpăta foarte multe forme, iar cele mai folosite sunt cele de stea sau floare, deşi este la fel de utilizată la coliere la baza gâtului şi multe alte forme inclusiv brăţări şi cercei). "Ţurţuri" sunt aşa numita tehnică finge.

PREŢ CERCEI: 20 RON

În ton cu ziua de mâine...

Nu-s eu un mare fan al sărbătorii de mâine, pentru că nah...ca orice român semi-snob...îmi place să mai zic din când în când că Sf Valentin nu e o sărbătoare românescă şi că eu şi a mea jumătate avem alte 364 de zile pe an în care ne putem arăta că ne iubim. Aşa că de multe ori ziua asta e ceva de genul o ieşire în oraş sau un film la calculator şi o sticlă de vin, eventual gătit ceva special şi de multe ori un cadou simbolic.
Revenind la mărgele...pentru azi două perechi de cercei în ton cu 14 februarie şi apropiatul 1 martie. Primii dintre ei sunt din mărgeluţe de nisip albe şi roşii în pas brick (cărămidă), ceilalţi din perluţe roşii şi mărgele de nisip ceva mai mari alb-transparent.
P.S.: pentru că tot am vorbit în acest post de jumătatea mea...într-una dintre pozele cu cerceluşii în formă de inimioare apare şi o creaţie a lui - o cupă din bucăţi de scoici culese din Constanţa cu ocazia primului nostru Revelion petrecut împreună. Nu aş băga mâna în foc, dar cupa cred că am primit-o de un Sf. Valentin din ăsta, acum vreo 3-4 ani...

PREŢ CERCEI INIMIOARĂ: 25 RON
PREŢ CERCEI LUNGI: 35 RON

Ineluşe în pas peyote

Oki....stiu că v-am băgat în ceaţă cu titlul şi ar trebui să explic, cel puţin pentru cei (cele) care nu se ocupă cu mărgeleala. Deci, o tehnică de înşirat mărgele care nu presupune existenţa unui război de ţesut, ci doar un ac, niste gută, mărgelele şi ceva răbdare.
Pentru mai multe detalii un search pe Google cu "beading peyote" ar putea fi mai interesant decât zecile mele de explicaţii.
Povestea lor este simplă, iar fraţii si surorile lor sunt ceva mai mulţi: din cate îmi aduc eu aminte cîţiva "vieţuiesc" pe la Ioana şi Ionela, unul a ajuns la Andrada, cred că şi Roxana deţine unul şi în fine, dacă fetele îşi mai amintesc cui i-am mai făcut aşa ceva, pot să posteze ele mai jos în comentarii (cu scuzele de rigoare că am început să uit...deh, bătrâneţea asta). Revenind la poveste! Nu au propriu-zis una ci mai degrabă se numără printre primele mele "producţii", foarte migăloase atunci pentru că îmi lua cam o jumătate de zi să fac unul şi cu siguranţă pasul peyote a fost prima tehnică învăţată, în afara clasicei înşirări de mărgele pe o aţă, într-un singur fir.
În afara celui roz cu maro care i-a revenit Andradei în urma sesiunii de poze de acum două zile, restul sunt disponibile, iar sugestiile cu privire la combinaţiile de culori sunt binevenite.
Aaaa, da şi ar mai fi ceva de spus: inelul cu perluţe mov şi mărgele mici de nisip este o producţie mai nouă în pas RAW (right angle weave, sau cam aşa ceva, adică împletitură în unghi drept).

PREŢ INEL: 15 RON/buc.

Primul meu set de mărgele

Cum a început pasiunea (stiu eu pe cineva care nu o numeşte pasiune, ci mai degrabă obsesie:P) asta pentru mărgele nici eu nu mai îmi aduc foarte bine aminte. Ştiu că aveam o fostă colegă de serviciu care mi-a arătat într-o zi două inele făcute din mărgele şi am vrut să-mi cumpăr şi eu unul dar nu am mai găsit la magazinul de care mi-a zis ea. Sorina, bine ai făcut că m-ai dus aşa târziu la magazinul ăla!!!
La vreo câteva zile după am intrat într-un alt magazin de pe undeva pe lângă Lipscani şi mi-am cumpărat pietrele mari din sticlă de Murano şi de la o mercerie vreo 2 punguţe de mărgele mici de nisip (bine, asta ştiu acum, ca se cheamă aşa, atunci erau mărgeluţe şi atât).

PREŢ SET COMPLET: 40 RON
PREŢ COLIER: 20 RON
PREŢ INEL: 15 RON
PREŢ CERCEI: 10 RON
VÂNDUTE
pentru comenzi şi sugestii de culori va aştept pe mail sau mess

Ca orice început....foarte greu!

Ieri seară a fost "petrecerea de lansare" a blogului, adica am stat la o bere cu "naşa" blogului şi autoarea fotografiilor pe care le veţi vedea mai jos (sau mai sus). Şi am primit ultimatum să mă apuc o dată de postat ca nu mai merge, trebuie să vadă lumea ce minunaţii fac din mărgele. Aşa că o sa zic doar, MULŢAM FAIN, LICURITZO şi ma duc să mai trag un pui de somn. Revin azi cu pozele.