Visând la Varna

Un week-end la malul mării şi mi-a fost de ajuns. Deja dorul de mare, pe care am încercat sa-l uit în iarna murdară din Bucureşti a fost la loc. Două zile în Constanţa şi parcă nu mai voiam să plec, ci să rămân acolo pe plajă în aşteptarea verii. Şi a mai fost şi un sentiment dureros când ne-am plimbat pe faleza de la Cazinou...Păcat, nu s-a mai făcut nimic pe acolo de ani de zile, nici măcar o vopsea albă pe balustradă, iar Cazinoul e într-o stare de paragină de neimaginat...foarte mare păcat pentru o construcţie care acum mai puţin de o sută de ani rivaliza fără probleme cu "fratele său mai mare" din Monte Carlo. Ca într-un film alb-negru mi-a venit în minte că pe acolo pe unde acum cresc buruieni au păşit la plimări de apus sute de perechi cu "sânge albastru" din întreaga Europă. Şi m-a apucat brusc o ură şi o revoltă faţă de toţi cei care puteau măcar să conserve ceea ce avem de la înaintaşi, dar ce mai contează acolo un cazinou în stil art nouveau de acum 100 de ani cand tu poţi să-l laşi să cadă, să-l înghită timpul şi nesimţirea noastră şi în locul lui să ridici un colos de sticlă şi metal???

Am lăsat în urmă durerea asta surdă şi mi-am îndreptat privirea spre mare din minaretul moscheei care si ea la fel de uitată de lumea grabită din jur continuă să supravieţuiească paşnică într-o lume care nu mai e de mult a ei. Şi încet, încet, citind că unul din covoarele din moschee a fost salvat din moscheea de pe insula Ada Kaleh, cu gândul la trecut, la Balcik şi tot aşa mi-am amintit de vara trecută şi de excursia de o zi în Bulgaria. Şi dacă Balcik-ul a rămas pe lista lucrurilor pe care le voi vizita vreodată în viaţa, Varna e amintirea unui loc magic la care pentru a ajunge trebuie să te rătaceşti pe drumurile strâmte şi pline de gropi de pe coasta bulgărească (cu şanse mari să ajungi mai degrabă la Sofia decât pe litoral), să treci printr-o furtună cu grindină cât oul de găină şi apoi din oraş să încerci să te prinzi pe unde ar putea fi plaja.

Dacă o sa-l întrebaţi pe celălalt participant la "expediţie" şi enervat şofer de "Albăstrică" cu motorul suparat de gropi, răspunsul va fi clar NU, nu merită să faci atâta drum şi să ai atâtea bătai de cap pentru una bucată plajă impecabilă şi mare albastră fără pic de valuri şi scoici mari si mov-fumurii. Dacă mă întrebaţi pe mine...hmmm, a fost ceva din altă viaţă. Şi în afară de amintiri şi vreun sac de scoici a rămas şi creaţia asta: colierul pe care mai în glumă mai în serios l-am denumit "Dreamin' of Varna".

În ceea ce priveşte partea strict tehnică nu-s multe de spus: a fost multă inspiraţie şi ceva chin: o scoică alb-mov de la Varna prinsă într-o reţea de tip peyote pentru a forma un pandantiv (tehnica cabochon) şi două rânduri de perluţe albe cu mărgele de nisipi albe (aceleaşi de la pandantiv) şi mărgele de nisip mov deschis.

PREŢ: 40 RON