Bucurii mici de Florii

Ziua de azi a fost superbă, chiar dacă a fost una dintre duminiciile în care pur şi simplu îi urăsc pe toţi cei care nu trebuie să meargă la serviciu. De dimineaţă târându-mă spre job priveam oamenii veseli cu salcie în mână şi pe toţi cei care au coborât la Muzeul Satului şi în Herastrău. Şi eu care eram condamnată până seara într-un birou în faţa calculatorului, fără să vad lumina soarelui... Aş fi vrut să mă plimb, să mă duc şi eu la unul dintre târgurile de Florii din Bucureşti, să cumpăr salată şi ceapa verde din piaţă, şi lalele şi lilac şi lăcramioare şi să deschid larg ferestrele şi să stau acasă cu mărgelele mele. Dar...

Din fericire, la prânz am reuşit să ajung pentru o oră la Muzeul Ţăranului. Şi ziua mea oribilă s-a transformat într-una frumoasă. Pentru o oră mi-am cufundat privirile într-o baie de culoare cum nu am mai văzut demult. Ce a fost la Târgul de Florii nu poate fi descris în cuvinte, pentru că nu aş avea cum să vă povestesc despre ouă încondeiate sau ii sau coşuri împletite sau mărgele populare, este mult mai bine să le vezi, fie chiar şi în poze. Mi-am cumpărat un coş de răchită (şi cred că una dintre utilităţile lui va fi să adăpostească punguţele mele cu mărgele) şi cîteva ouă încondeiate şi ceva mărgele vărsate. Şi am fost din nou speriată de cât de ieftină e arta, fie ea şi populară, în România. Cât succes ar avea "nimicurile" astea populare dacă ar fi vândute în străinătate...Şi cât de mult trebuie să muncească un artist popular pentru un ou încondeiat sau pentru un şirag de mărgele sau pentru o ie...

Şi pentru astăzi am păstrat să vă arăt o pereche de cercei dragi mie, pe de o parte pentru că sunt albaştrii, pe de alta pentru că îmi amintesc cumva de steluţele de mare şi pentru că sunt realizaţi în pas herringbone şi peyote, combinaţia dintre aceste două tipuri de ţesut mărgele dând cele mai ciudate si mai frumoase forme.

PS: încă o dată modul în care am tensionat firul dă senzaţia de dimensiune, neintenţionată de altfel...

PREŢ: 20 RON