Foto-poveste moscovită - partea a V-a

Sâmbătă, 27 decembrie 2008 – ora 19.30 ora Mosocovei – A treia zi de Crăciun, Sf. Ştefan

Ne-am trezit târziu şi azi. Am luat un "mic dejun" pe la ora 11.30 şi cam la 12 şi un pic am plecat în oraş pe traseul binecunoscut: troleibuz de la ambasadă până la Gara Kievskaya, metrou până la Alexandrovski Sad (Grădina lui Alexandru). Soare toată ziua, dar o temperatură care nu s-a ridicat mai sus de -10 grade, într-un cuvânt soare cu dinţi şi ger. Nu a mai nins de vreo câteva zile, dar pe râul Moscova se menţin bucăţile de gheaţă pe care plutesc raţele sălbatice.

Ajuns la birou la tata, dat telefoane acasă, pierdut vremea un pic pe acolo, fumat câteva ţigări. Apoi am plecat spre Kremlin. Am tras câteva zeci de poze azi, deşi nu am putut să intrăm nici în Kremlin şi nici să ne plimbăm prin Piaţa Roşie care erau închise. Poate mâine. Oricum am reuşit să trag câteva imagini de ansamblu şi câteva poze la flacăra veşnică de la mormântul eroului nescunoscut de lângă zidul Kremlinului.

Intrarea la Kremlin

O imagine mai apropiată cu intrarea turiştilor de la Kremlin

Manejnaya

Intrarea la Manejnaya şi un pic din fântânile din faţă

Fântânile din faţă de la Manejnaya

Imagine din Grădina lui Alexandru

Pur şi simplu iarnă moscovită (pe înalt)

Pur şi simplu iarnă moscovită (pe lat)

Muzeul Lenin

Mireasă la mormântul eroului necunoscut

Patrulă călare în apropiere de Piaţa Roşie

Un brad lângă Kremlin

Două turnuri

Statuia mareşalului Jukov

Apoi am pierdut vreo oră prin târgul de suveniruri de lângă Piaţa Roşie. Am cumpărat două păpuşi matrioska: una pentru Mona şi una pentru mine. Sunt foarte draguţe şi parcă ar fi surori, una e mov şi una roşie şi au amândoua gărgăriţe în cap.

Suveniruri, suveniruri...

Lângă un Moş Crăciun de gheaţă

Ne-am întors la Kievskaya cu metroul, după ce am mai tras câteva rafele de poze în staţia Piaţa Roşie. Nu sunt foarte mulţumită de ele (iar au ieşit întunecate, dar nu mă pot aştepta prea mult de la telefonul mobil).

Măcar am aflat de la tata o poveste destul de interesantă de care promit să mă interesez mai mult. Staţia de metrou de la Piaţa Roşie e plină de statui impresionante cu diverşi „oameni ai muncii” comunişti. Printre aceştia este şi un soldat cu un cîine. Mă rog, vreo 8 soldaţi cu câini, pentru că statuia se repetă de vreo opt ori în toată staţia. O superstiţie de-a moscoviţilor este să mângâie pe bot câinele de fiecare dată când trec pe lângă el, se spune că aduce noroc. De unde, o să vedeţi şi în poze, cei doi câini pe care i-am fotografiat şi eu au botul lucios şi în cele câteva minute pe care le-am pierdut eu pe lîngă statui recunosc că am văzut cel puţin 30 de persoane care au frecat botul câinilor, ba chiar şi labuţa din spate.

Căţelul norocos din Staţia Piaţa Roşie

Căţelul norocos din Staţia Piaţa Roşie - detaliu

În staţia Piaţa Roşie

Tot în staţia Piaţa Roşie

Sportivul din Piaţa Roşie

Sportiva din Piaţa Roşie

Studenta din Piaţa Roşie

Tăranca din Piaţa Roşie

Minerul din Piaţa Roşie

Am mai făcut câteva fotografii şi la Kievskaya Arbatskaya, staţia cu tablouri de inspiraţie ucraineană.

Apoi din nou în Mall Europa.Evident că nu m-am putut abţine şi am mai dat o raită prin magazinul cu mărgele de unde am cumpărat o revistă cu modele şi un război miniscul de ţesut mărgele. O scurtă sesiune de cumpărături alimentare la supermarket. În seara asta am mâncat katlet (un fel de chiftea din carne cu caşcaval) foarte bună, cu ciuperci, sos de usturoi şi pită. Sper ca stomacul meu să nu mai fie aşa de supărăcios cum a fost în ultimele zile şi să nu mă mai chinuie crizele de gastrită dimineaţa.

Pentru zilele următoare rămân restante: Piaţa Roşie şi Kremlinul, poate şi Muzeul Puskin, Cimitirul Novodivici, Memorialul celui de-al Doilea Război Mondial, Podul de Sticlă şi cel mai mare magazin de mărgele din Moscova, pe care l-am dibuit într-o zonă despre care tata zice că o ştie foarte bine.

Din păcate, dacă mă uit mai bine în calendar, în patru zile la ora asta o să fim din nou în tren. Unde au trecut atâtea zile? Chiar trebuie să mă întorc la Bucureşti, la griji şi la probleme chinuitoare? Oricum, nu am de ce să fiu nerecunoscătoare: sfârşitul de an a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au întâmplat în ultimele multe luni, vacanţa asta a fost mai multe decât una de vindecare. Dacă tot trebuie să mă întorc, măcar mă întorc cu forţe proaspete şi cu chef de viaţă. Sunt convinsă că or să fie câteva săptămâni în care o să muncesc pe brânci pentru a compensa timpul pe care l-am avut liber acum, dar măcar o să fiu ocupată şi nu o să mai am timp să mai mai gândesc la nimic sau să tânjesc după zilele asuperbe de vacanţă.

Ora 21.19 – Am revizuit un pic pozele de azi, am şters ce nu a ieşit bine şi am mai dat titluri la unele dintre ele. Câteva de la Kremlin sunt foarte reuşite, mai ales că a fost soare. Cele din metrou majoritatea nu au ce căuta nici în cel mai neprofesionist album foto, ever. Numai că nu îmi vine să le şterg pentru că sunt amintirile mele. O să fac o selecţie riguroasă pentru blog şi restul vor rămâne doar pentru mine. Mi-e frig şi un pic de somn. Am eu senzaţia că de mâine vremea nu va mai fi aşa de generoasă şi ar putea începe viscolul. Mă bag în pat. Anybody in the mood for junk-lit?

Foto-poveste mosocovită - parte a IV-a

Vineri, 26 decembrie 2008 – 22.06 (ora Moscovei) – A doua zi de Crăciun

Planurile mele de ieri nu s-au potrivit cu ziua de azi. Nu am ajuns la Cerkizovski, dar unul dintre obiectivele pe care le vizam la Moscova l-am îndeplinit, adică am găsit un magazin de mărgele şi accesorii, exact unde mă aşteptam mai puţin, în mall-ul lui tata de la Kievskaya, la doi paşi de supermarketul de unde ne cumpărăm în fiecare zi mâncare. Aşa că azi dimineaţă aproape 600 de ruble au zburat pe mărgele :))

Catedrala Iisus Mântuitorul

Poză de turist în faţă la Catedrală

Poză de "localnic" în faţă la Catedrală

Bradul din faţa Catedralei Iisus Mântuitorul

Catedrala şi bradul

Apoi am luat metroul până la Catedrala Iisus Mântuitorul. Ne-am plimbat prin catedrală, am făcut multe poze. A fost cald azi şi chiar a ieşit pe alocuri şi soarele. Temperatură destul de scăzută (-6 grade), dar cum nu a bătut vântul mi s-a părut că e foarte cald, sincer încep să mă obişnuiesc. Am urcat pe podul de lângă Catedrală şi am făcut din nou poze, cu statuia lui Petru cel Mare pe corabie, cu Kremlinul şi Biserica Vasile Blajinul.

Pe pod lângă Catedrala Iisus Mântuitorul

Statuia lui Petru cel Mare pe corabie, fotografiată de pe podul de lângă Catedrală

Peisaj în ceaţă cu râul Moscova

Kremlinul departe în ceaţă

Încă o poză cu Kremlinul văzut de pe pod

Ultima din seria pod

Despre Catedrală cuvintele sunt de prisos...ca orice edificiu important din Mosocova, ruşii au avut grijă să fie gandios şi să te copleşească, fie că eşti turist, fie că eşti de-al lor. Am aprins câteva lumânări şi apoi am ieşit în aerul rece de afară cu sufletul ceva mai liniştit şi mai vesel. Recunosc că în momentul în care am aprins lumânările m-am gândit la mama şi la viaţa mea zbucuimată din Bucureşti şi am simţit din nou că am lăsat încă ceva în urmă. Aş putea să trăiesc aici şi să o iau de la capăt... nu aş avea niciun regret. Din păcate nu se poate şi va trebui să dau piept cu realitatea de acasă, mă rog, ceea ce s-ar putea numi acasă, Bucureştiul.

De la Catedrală am mers ceva vreme pe jos la plimbare, după care am luat metroul până la Mayakovskaya. Făcut poze în staţia de metrou, ceea ce promit să „produc” şi în zilele următoare pentru că au ieşit nişte fotografii destul de interesante.

După-amiază tata a mai avut o întâlnire de afaceri. Am mers cu el şi am profitat de ocazie să stau două secunde la un calculator şi să verific mailul şi mess-ul. În afara binecunoscutelor mass-mess de Crăciun nu m-a bucurat decât un mesaj offline de la Alis în care îm ura toate cele bune de sărbători şi călătorie plăcută şi mă îndemna să pun povestea vacanţei mele şi mai ales cât mai multe poze pe blog.

Ora 00.07 – M-am uitat o secundă prin pozele făcute ieri şi azi. Câteva de la Catedrală sunt reuşite şi asta pentru că am avut parte de puţin soare, restul sunt absolut execrabile, ceţoase şi cred eu şi puţin mişcate. Nu ştiu ce voi alege pentru blog. Cât despre cele de la Kiev, vor trebui refăcute pentru că nu am cum să transfer de pe telefonul lui tata. Vor trebui refăcute dacă vom mai avea răgaz de 4 ore în Kiev şi mai ales răgaz pe timp de zi în Kiev la întoarcere. A zis cineva ceva de întoarcere??? Nu vreau să mă gândesc, numai gândul ăsta şi mă ia cu fiori. Atacurile de panică stau la cotitură la intrarea în Bucureşti sau poate doar aşa cred eu. Poate că m-am vindecat definitiv de ele...Dar vreau să rămân aici, suspendată într-o lume şi o viaţă în care mi se fac toate plăcerile, în care mă plimb toată ziua şi vizitez monumente, în care seara mănânc numai delicatese şi scriu în jurnal, pentru ca apoi să ma bag în pat şi îmi citesc literatura de duzină şi adorm plină de speranţe pentru a mă trezi a doua zi şi a o lua de la capăt. O lume în care mă simt ca o prinţesă sau ar trebui să zic ca o kneazină.

Trebuie să recunosc încă o dată că tata chiar mi-a făcut orice hatâr posibil şi imposibil, ba chiar pot spune că m-a scărpinat în coarne (aşa cum zicea mama despre răsfăţat). De aş putea să îi întorc vreodată grija pe care mi-o poartă acum, aş vrea din tot sufletul să o pot face. Cert este faptul că excursia asta ne-a unit foarte mult şi suntem mai apropiaţi acum decât am fost în toată viaţa şi mai ales, lucrul care mă bucură cel mai mult, putem să vorbim absolut orice fără să avem reticenţe şi gânduri ascunse şi false pudori. Măcar pentru atât şi ştiu că mama se bucură de acolo sus de unde ne priveşte! Am trecut amândoi peste idei preconcepute şi diferenţă de vârstă şi am ajuns să vorbim ca de la om la om şi nu doar aşa de complezenţă. Sper să fie bucuroasă să ne vadă împreună vorbind şi plimbându-ne. Ce nu aş da să fie şi ea aici! Dar într-un fel ştiu că e, prin noi şi pentru noi. Dacă nu ar fi fost ea acolo sus să vegheze drumul nostru nu ar fi fost aşa lin, nu am fi reuşit să ajungem aici, luminile Moscovei nu ar fi sclipit pentru mine în acest sfârşit fast de an 2008 nefast.

Şi cum ar fi dacă am suspenda clipa? Dacă totul ar rămâne aici? Dacă nu ar trebui să mă mai întorc? Dacă aş avea din ce să trăiesc aici, nu m-aş mai întoarce pentru niciun motiv din lume. Aş putea să mă obişnuiesc cu tot, aş uita de tot ce am acasă...bine, aş putea să îmi aduc motanul să îşi trăiască ultimele clipe la Mosocva şi să alerge după veveriţe şi pisici moscovite şi mâncarea nu ar fi nicio problemă pentru el pentru că am ochit un magazin foarte mare cu mâncare de câini şi pisici în mall-ul favorit al lui tata. VISEEE..........Noapte bună, Moscova, noapte bună, Bucureşti! Mă duc să îmi citesc cele câteva pagini de junk-lit şi să dorm, mai ales că e aproape ora 1.00 şi tata promite ca mâine să ma alerge iar prin cel puţin o jumătate de oraş.

Foto-poveste moscovită - partea a III-a

Joi, 25 decembrie 2008 – ora 21.11 (ora Moscovei) - Prima zi de Crăciun

Încă o zi bună, deşi tata nu a fost în toane foarte ok. Ne-am trezit târziu azi, undeva pe la 9.30-10.00. Tata îmi face toate poftele, dar se înfurie de fiecare dată când aprind o ţigară. Ciudat e că mi-l aminteam de când eram mică şi nu îmi făcea toate poftele. Acum ar fi în stare să meargă două ore pe jos şi să stea în picioare câteva ore numai să îmi găsesc eu vreo chestie care îmi place. Nu contează ce.

Azi mi-a zis că şi-ar dori, să mergem două săptămâni la mare la vară pentru că are nevoie de un tratament cu nămol pentru genunchi. Fie că o să implicată într-o relaţie sau nu, o să merg cu el în vară, pentru că şi el a făcut voiajul ăsta pentru mine. Şi pentru asta îi voi mulţumi toată viaţa!!!

Revenind la ziua de azi, am fost pe la Kievskaya şi tata mi-a luat cel mai draguţ cadou de până acum: o căciuliţă şi un fular roşu absolut superbe şi, de altfel, foarte scumpe. Mi le-a luat fără să clipească. Mă simt aşa de rău că la vârsta mea tata şi nu un alt bărbat plăteşte pentru plăcerile şi nebuniile mele!!! Hate any man except my dad!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Din piaţă am cumpărat icre şi ciocolată, după care ne-am întors pentru câteva minute la amabasadă şi am plecat din nou la Kievskaya, de unde am luat un taxi până în afara Moscovei, la Fabrica de Vinuri şi Şampanie, unde tata a avut o întâlnire de afaceri. Întoarcere cu maxi-taxi până la Gara Kievskaya şi câteva cumpărături în mall-ul favorit al lui tata. Back la ambasadă cu troliebuzul. Cină: supă de roşii şi sfeclă roşie, un sanviş cu somon fume (azi dimineaţă am avut o criză de gastrită de la atâta mâncare aşa că încerc să o las mai moale), pui, un pic de cartofi prăjiţi, ciuperci şi salată de morcovi şi varză, vin.

De mâine, mâncare ceva mai controlată şi fără alcool, până la Anul Nou pe care se pare că îl vom petrece în tren. În week-end vom avea numai plimbări culturale la Kremlin şi la Catdrală şi, sper eu, vreme bună astfel încât să fac multe poze. Maine o jumătate de zi în bazar la Cerkizovski şi tata cred că va mai avea o întâlnire de afaceri.

Încep să iubesc Moscova cu tot ce are bun şi rău. Cu toată agoleraţia ei şi cu oameni foarte prost crescuţi care îţi dau coate la metrou sau când te urci în troleibuz. Poate că pentru prietenii mei sau pentru mine care acuză bădărănia din Bucureşti, Moscova e o lecţie. Capitala noastră e un lux în comparaţie cu Moscova. Bucureştenii sunt cei mai mari gentelmani în comparaţie cu moscoviţii. De câte ori te-a lovit intenţionat o babă cu plasa pentru că nu ai lăsat-o să urce prima în troleibuz??? Cred că niciodată, sau dacă a facut-o, probabil a fost neintenţionat. Babele rusoiaice, crede-ţi-mă pe cuvânt, sunt mult mai rele: coate în stomac sau plase peste picioare în caz că nu le laşi să urce primele şi să ocupe cele mai bune locuri.

Semi-înghesuială pe scările de la metrou de la Piaţa Roşie

Am pomenit ceva de modul de taxare din troleibuzele moscovite? Well, nu poţi să urci decât pe uşa din faţă, unde se află un taxator asemănător cu cel de la metroul nostru din Bucureşti, singura diferenţă fiind că e unul singur şi că toată lumea trebuie să treacă pe acolo. Când troliebuzul opreşte în staţie, aşteaptă cam un minut să urce călătorii, după care deschide uşa de la mijloc şi cea din spate pe unde se coboară. My God, în prima zi nu am înţeles nimic din tot acest sistem aiurea! Promit să fac câteva poze ilustrative, că nu sunt foarte bună la explicat.

Într-un autobuz destul de gol

Sistemul de taxare din autobuze

Cardul cu călătorii albastru

Încă o poză cu sistemul de taxare

Cât despre impresiile din primele zile despre oameni mai bine nu mă întrebaţi... Bucureştenii sunt niste oameni gentili şi foarte bine educaţi, crede-ţi-mă pe cuvânt!!!Ştiu ce spun din moment ce am deschis o uşă spre intrarea la metrou (aici majoritatea sunt încorporate în clădiri şi au uşi rabatabile) şi m-am trezit cu un tip care era în spatele meu şi care mi-a dat un cot să treacă primul!!! A reuşit, ţinând cont de faptul că nu am o statură prea impunătoare şi pentru că am prostul obicei să ocolesc oamenii care se grăbesc, dar promit că dacă mai stau mult prin Moscova să dau şi eu coate, mai ales că am început să am vânătăi pe mâini, lucru care mă disperă.

Bărbaţii mosocoviţi? Asta în caz că au întrebări prietenele mele...Well...Vreo doi-trei Adonişi în trei zile (asta în cazul în care eşti adepta Adonişilor blonzi cu sprâncene blonde şi albi la faţă şi cu ochi albaştri – eu una recunosc că uneori mă atrag, în ciuda faptului că mama îi numea moluşte), cel puţin ochii lor albaştrii mă fascinează şi stau câteodată în troleibuz câteva minute bune şi mă uit la ochii lor albaştrii sau la părul blond tocmai bun de ciufulit. (Poze nu le-am făcut în caz că fetele cred că ţin doar pentru mine zeităţile moscovite :P)

Pe de altă parte, au nişte maniere, de mai bine te-ai lipsi de ei... Dacă sunt în stare să treacă primii pe o uşă în faţa unei femei sau chiar să o împingă pentru a trece primii, poţi fi sigură că acasă Nataşa îşi primeşte porţia de bătaie sau pumni peste bot şi nu mângâieri drăgăstoase ca să dormă bine. Aşă că sfat pentru prietenele mele: sunt drăguţi şi ataractivi: înalţi, blonzi, ochi albaştrii, simpatici când înceacă să lege două vorbe în engleză (nu o să le iasă), îmbrăcaţi fie în uniforme gen camuflaj, fie în negru şi cu nişte bocanci care te fac să ghiceşti că poartă cam numărul 45 la pantofi (oare or fi încălţat o pereche de pantofi în viaţa lor???, bine hai că sunt un pic rea). Oki, masculinitatea întruchipată, dar un pumn de-al lui Ivan am eu senzaţia că nu îşi ratează ţintă...aşa să mai bine: stay away!!!

Am zis. Bonus pentru ziua de azi câteva fotografii făcute la miez de noapte de la fereastra apartamentului din Ambasadă cu blocurile de locuinţe "psihedelice" (cum le-am denumit eu), de peste 25 de etaje.

Uite că sunt darnică azi...aşa că bonus doi: Doru Tufiş - Nataşa

Nataşa, pasăre subţire
Zadarnică şi albă-n cioc
Dansează-n cafeneaua Puşkin
Cu blândul Vania kazacioc
Evcuşka doarme-n cuib de vodcă
Visând năvoade pentru peşti
Simt dup-atâta soare, sincer
Un chef nebun să te doresc

Sunt un turist rătăcit
De unde sunt plecat cu drumul
Şi ce bagaje am avut
Nataşa se topeste-n braţe şoptindu-mi
"Kak tibia zavut"
Gimnastica de-nviorare
Cu săritura peste cap
Vasovski învaţa să trăiască
Ş-apoi să moară vertical
Esenin îl ascunde-n suflet
Pe zurbagiul câinigiu
Iubirea ne tot dă de urmă
Dar noi fugim ,fugim, fugim

Sunt un turist rătăcit
În Piaţa Roşie şi rece
Se-ntoarce viaţa spre Arbat
Să ceară cerului iertare
Dar clopotele nu mai bat
Să ceară cerului iertare
Dar clopotele nu mai bat

Ş-atunci .... da sunt un turist rătăcit,
Da, sunt un turist rătăcit,
Da, sunt un turist rătăcit
Da, sunt un turist rătăcit