luni, 26 ianuarie 2009

Foto-poveste moscovită - partea a V-a

Sâmbătă, 27 decembrie 2008ora 19.30 ora Mosocovei – A treia zi de Crăciun, Sf. Ştefan

Ne-am trezit târziu şi azi. Am luat un "mic dejun" pe la ora 11.30 şi cam la 12 şi un pic am plecat în oraş pe traseul binecunoscut: troleibuz de la ambasadă până la Gara Kievskaya, metrou până la Alexandrovski Sad (Grădina lui Alexandru). Soare toată ziua, dar o temperatură care nu s-a ridicat mai sus de -10 grade, într-un cuvânt soare cu dinţi şi ger. Nu a mai nins de vreo câteva zile, dar pe râul Moscova se menţin bucăţile de gheaţă pe care plutesc raţele sălbatice.


Ajuns la birou la tata, dat telefoane acasă, pierdut vremea un pic pe acolo, fumat câteva ţigări. Apoi am plecat spre Kremlin. Am tras câteva zeci de poze azi, deşi nu am putut să intrăm nici în Kremlin şi nici să ne plimbăm prin Piaţa Roşie care erau închise. Poate mâine. Oricum am reuşit să trag câteva imagini de ansamblu şi câteva poze la flacăra veşnică de la mormântul eroului nescunoscut de lângă zidul Kremlinului.


Intrarea la Kremlin



O imagine mai apropiată cu intrarea turiştilor de la Kremlin

Manejnaya


Intrarea la Manejnaya şi un pic din fântânile din faţă


Fântânile din faţă de la Manejnaya



Imagine din Grădina lui Alexandru


Pur şi simplu iarnă moscovită (pe înalt)



Pur şi simplu iarnă moscovită (pe lat)


Muzeul Lenin


Mireasă la mormântul eroului necunoscut



Patrulă călare în apropiere de Piaţa Roşie



Un brad lângă Kremlin



Două turnuri


Statuia mareşalului Jukov


Apoi am pierdut vreo oră prin târgul de suveniruri de lângă Piaţa Roşie. Am cumpărat două păpuşi matrioska: una pentru Mona şi una pentru mine. Sunt foarte draguţe şi parcă ar fi surori, una e mov şi una roşie şi au amândoua gărgăriţe în cap.

Suveniruri, suveniruri...

Lângă un Moş Crăciun de gheaţă


Ne-am întors la Kievskaya cu metroul, după ce am mai tras câteva rafele de poze în staţia Piaţa Roşie. Nu sunt foarte mulţumită de ele (iar au ieşit întunecate, dar nu mă pot aştepta prea mult de la telefonul mobil).

Măcar am aflat de la tata o poveste destul de interesantă de care promit să mă interesez mai mult. Staţia de metrou de la Piaţa Roşie e plină de statui impresionante cu diverşi „oameni ai muncii” comunişti. Printre aceştia este şi un soldat cu un cîine. Mă rog, vreo 8 soldaţi cu câini, pentru că statuia se repetă de vreo opt ori în toată staţia. O superstiţie de-a moscoviţilor este să mângâie pe bot câinele de fiecare dată când trec pe lângă el, se spune că aduce noroc. De unde, o să vedeţi şi în poze, cei doi câini pe care i-am fotografiat şi eu au botul lucios şi în cele câteva minute pe care le-am pierdut eu pe lîngă statui recunosc că am văzut cel puţin 30 de persoane care au frecat botul câinilor, ba chiar şi labuţa din spate.

Căţelul norocos din Staţia Piaţa Roşie

Căţelul norocos din Staţia Piaţa Roşie - detaliu

În staţia Piaţa Roşie
Tot în staţia Piaţa Roşie


Sportivul din Piaţa Roşie


Sportiva din Piaţa Roşie

Studenta din Piaţa Roşie



Tăranca din Piaţa Roşie

Minerul din Piaţa Roşie


Am mai făcut câteva fotografii şi la Kievskaya Arbatskaya, staţia cu tablouri de inspiraţie ucraineană.


Apoi din nou în Mall Europa.Evident că nu m-am putut abţine şi am mai dat o raită prin magazinul cu mărgele de unde am cumpărat o revistă cu modele şi un război miniscul de ţesut mărgele. O scurtă sesiune de cumpărături alimentare la supermarket. În seara asta am mâncat katlet (un fel de chiftea din carne cu caşcaval) foarte bună, cu ciuperci, sos de usturoi şi pită. Sper ca stomacul meu să nu mai fie aşa de supărăcios cum a fost în ultimele zile şi să nu mă mai chinuie crizele de gastrită dimineaţa.


Pentru zilele următoare rămân restante: Piaţa Roşie şi Kremlinul, poate şi Muzeul Puskin, Cimitirul Novodivici, Memorialul celui de-al Doilea Război Mondial, Podul de Sticlă şi cel mai mare magazin de mărgele din Moscova, pe care l-am dibuit într-o zonă despre care tata zice că o ştie foarte bine.


Din păcate, dacă mă uit mai bine în calendar, în patru zile la ora asta o să fim din nou în tren. Unde au trecut atâtea zile? Chiar trebuie să mă întorc la Bucureşti, la griji şi la probleme chinuitoare? Oricum, nu am de ce să fiu nerecunoscătoare: sfârşitul de an a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au întâmplat în ultimele multe luni, vacanţa asta a fost mai multe decât una de vindecare. Dacă tot trebuie să mă întorc, măcar mă întorc cu forţe proaspete şi cu chef de viaţă. Sunt convinsă că or să fie câteva săptămâni în care o să muncesc pe brânci pentru a compensa timpul pe care l-am avut liber acum, dar măcar o să fiu ocupată şi nu o să mai am timp să mai mai gândesc la nimic sau să tânjesc după zilele asuperbe de vacanţă.


Ora 21.19 – Am revizuit un pic pozele de azi, am şters ce nu a ieşit bine şi am mai dat titluri la unele dintre ele. Câteva de la Kremlin sunt foarte reuşite, mai ales că a fost soare. Cele din metrou majoritatea nu au ce căuta nici în cel mai neprofesionist album foto, ever. Numai că nu îmi vine să le şterg pentru că sunt amintirile mele. O să fac o selecţie riguroasă pentru blog şi restul vor rămâne doar pentru mine. Mi-e frig şi un pic de somn. Am eu senzaţia că de mâine vremea nu va mai fi aşa de generoasă şi ar putea începe viscolul. Mă bag în pat. Anybody in the mood for junk-lit?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu