Foto-poveste moscovită - partea a III-a

Joi, 25 decembrie 2008 – ora 21.11 (ora Moscovei) - Prima zi de Crăciun

Încă o zi bună, deşi tata nu a fost în toane foarte ok. Ne-am trezit târziu azi, undeva pe la 9.30-10.00. Tata îmi face toate poftele, dar se înfurie de fiecare dată când aprind o ţigară. Ciudat e că mi-l aminteam de când eram mică şi nu îmi făcea toate poftele. Acum ar fi în stare să meargă două ore pe jos şi să stea în picioare câteva ore numai să îmi găsesc eu vreo chestie care îmi place. Nu contează ce.

Azi mi-a zis că şi-ar dori, să mergem două săptămâni la mare la vară pentru că are nevoie de un tratament cu nămol pentru genunchi. Fie că o să implicată într-o relaţie sau nu, o să merg cu el în vară, pentru că şi el a făcut voiajul ăsta pentru mine. Şi pentru asta îi voi mulţumi toată viaţa!!!

Revenind la ziua de azi, am fost pe la Kievskaya şi tata mi-a luat cel mai draguţ cadou de până acum: o căciuliţă şi un fular roşu absolut superbe şi, de altfel, foarte scumpe. Mi le-a luat fără să clipească. Mă simt aşa de rău că la vârsta mea tata şi nu un alt bărbat plăteşte pentru plăcerile şi nebuniile mele!!! Hate any man except my dad!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Din piaţă am cumpărat icre şi ciocolată, după care ne-am întors pentru câteva minute la amabasadă şi am plecat din nou la Kievskaya, de unde am luat un taxi până în afara Moscovei, la Fabrica de Vinuri şi Şampanie, unde tata a avut o întâlnire de afaceri. Întoarcere cu maxi-taxi până la Gara Kievskaya şi câteva cumpărături în mall-ul favorit al lui tata. Back la ambasadă cu troliebuzul. Cină: supă de roşii şi sfeclă roşie, un sanviş cu somon fume (azi dimineaţă am avut o criză de gastrită de la atâta mâncare aşa că încerc să o las mai moale), pui, un pic de cartofi prăjiţi, ciuperci şi salată de morcovi şi varză, vin.

De mâine, mâncare ceva mai controlată şi fără alcool, până la Anul Nou pe care se pare că îl vom petrece în tren. În week-end vom avea numai plimbări culturale la Kremlin şi la Catdrală şi, sper eu, vreme bună astfel încât să fac multe poze. Maine o jumătate de zi în bazar la Cerkizovski şi tata cred că va mai avea o întâlnire de afaceri.

Încep să iubesc Moscova cu tot ce are bun şi rău. Cu toată agoleraţia ei şi cu oameni foarte prost crescuţi care îţi dau coate la metrou sau când te urci în troleibuz. Poate că pentru prietenii mei sau pentru mine care acuză bădărănia din Bucureşti, Moscova e o lecţie. Capitala noastră e un lux în comparaţie cu Moscova. Bucureştenii sunt cei mai mari gentelmani în comparaţie cu moscoviţii. De câte ori te-a lovit intenţionat o babă cu plasa pentru că nu ai lăsat-o să urce prima în troleibuz??? Cred că niciodată, sau dacă a facut-o, probabil a fost neintenţionat. Babele rusoiaice, crede-ţi-mă pe cuvânt, sunt mult mai rele: coate în stomac sau plase peste picioare în caz că nu le laşi să urce primele şi să ocupe cele mai bune locuri.

Semi-înghesuială pe scările de la metrou de la Piaţa Roşie

Am pomenit ceva de modul de taxare din troleibuzele moscovite? Well, nu poţi să urci decât pe uşa din faţă, unde se află un taxator asemănător cu cel de la metroul nostru din Bucureşti, singura diferenţă fiind că e unul singur şi că toată lumea trebuie să treacă pe acolo. Când troliebuzul opreşte în staţie, aşteaptă cam un minut să urce călătorii, după care deschide uşa de la mijloc şi cea din spate pe unde se coboară. My God, în prima zi nu am înţeles nimic din tot acest sistem aiurea! Promit să fac câteva poze ilustrative, că nu sunt foarte bună la explicat.

Într-un autobuz destul de gol

Sistemul de taxare din autobuze

Cardul cu călătorii albastru

Încă o poză cu sistemul de taxare

Cât despre impresiile din primele zile despre oameni mai bine nu mă întrebaţi... Bucureştenii sunt niste oameni gentili şi foarte bine educaţi, crede-ţi-mă pe cuvânt!!!Ştiu ce spun din moment ce am deschis o uşă spre intrarea la metrou (aici majoritatea sunt încorporate în clădiri şi au uşi rabatabile) şi m-am trezit cu un tip care era în spatele meu şi care mi-a dat un cot să treacă primul!!! A reuşit, ţinând cont de faptul că nu am o statură prea impunătoare şi pentru că am prostul obicei să ocolesc oamenii care se grăbesc, dar promit că dacă mai stau mult prin Moscova să dau şi eu coate, mai ales că am început să am vânătăi pe mâini, lucru care mă disperă.

Bărbaţii mosocoviţi? Asta în caz că au întrebări prietenele mele...Well...Vreo doi-trei Adonişi în trei zile (asta în cazul în care eşti adepta Adonişilor blonzi cu sprâncene blonde şi albi la faţă şi cu ochi albaştri – eu una recunosc că uneori mă atrag, în ciuda faptului că mama îi numea moluşte), cel puţin ochii lor albaştrii mă fascinează şi stau câteodată în troleibuz câteva minute bune şi mă uit la ochii lor albaştrii sau la părul blond tocmai bun de ciufulit. (Poze nu le-am făcut în caz că fetele cred că ţin doar pentru mine zeităţile moscovite :P)

Pe de altă parte, au nişte maniere, de mai bine te-ai lipsi de ei... Dacă sunt în stare să treacă primii pe o uşă în faţa unei femei sau chiar să o împingă pentru a trece primii, poţi fi sigură că acasă Nataşa îşi primeşte porţia de bătaie sau pumni peste bot şi nu mângâieri drăgăstoase ca să dormă bine. Aşă că sfat pentru prietenele mele: sunt drăguţi şi ataractivi: înalţi, blonzi, ochi albaştrii, simpatici când înceacă să lege două vorbe în engleză (nu o să le iasă), îmbrăcaţi fie în uniforme gen camuflaj, fie în negru şi cu nişte bocanci care te fac să ghiceşti că poartă cam numărul 45 la pantofi (oare or fi încălţat o pereche de pantofi în viaţa lor???, bine hai că sunt un pic rea). Oki, masculinitatea întruchipată, dar un pumn de-al lui Ivan am eu senzaţia că nu îşi ratează ţintă...aşa să mai bine: stay away!!!

Am zis. Bonus pentru ziua de azi câteva fotografii făcute la miez de noapte de la fereastra apartamentului din Ambasadă cu blocurile de locuinţe "psihedelice" (cum le-am denumit eu), de peste 25 de etaje.

Uite că sunt darnică azi...aşa că bonus doi: Doru Tufiş - Nataşa

Nataşa, pasăre subţire
Zadarnică şi albă-n cioc
Dansează-n cafeneaua Puşkin
Cu blândul Vania kazacioc
Evcuşka doarme-n cuib de vodcă
Visând năvoade pentru peşti
Simt dup-atâta soare, sincer
Un chef nebun să te doresc

Sunt un turist rătăcit
De unde sunt plecat cu drumul
Şi ce bagaje am avut
Nataşa se topeste-n braţe şoptindu-mi
"Kak tibia zavut"
Gimnastica de-nviorare
Cu săritura peste cap
Vasovski învaţa să trăiască
Ş-apoi să moară vertical
Esenin îl ascunde-n suflet
Pe zurbagiul câinigiu
Iubirea ne tot dă de urmă
Dar noi fugim ,fugim, fugim

Sunt un turist rătăcit
În Piaţa Roşie şi rece
Se-ntoarce viaţa spre Arbat
Să ceară cerului iertare
Dar clopotele nu mai bat
Să ceară cerului iertare
Dar clopotele nu mai bat

Ş-atunci .... da sunt un turist rătăcit,
Da, sunt un turist rătăcit,
Da, sunt un turist rătăcit
Da, sunt un turist rătăcit