De prin târg...on a lazy monday

A fost un week-end super, din toate punctele de vedere, un week-end la care să te gândeşti cu plăcere într-o după-amiază de luni, închis în redacţie, cu picioarele încă resimţindu-se şi cu un chef nebun de a dormi. Dar, da! A fost unul dintre cele mai bune week-enduri de

În primul rând vremea a ţinut cu toată lumea care a vrut să iasă din casă, a fost soare, dar nu foarte puternic şi nu a picat niciun strop de ploaie. În al doilea rând a intervenit o schimbare în program şi nu am mai ajuns la târgul de handmade de la Cafeneaua Actorilor (şi bine am facăut, dacă ar fi să mă întrebaţi pentru că am vorbit ulterior cu fetele care au fost acolo şi nu au avut pic de vizitatori). În schimb am fost şi sîmbătă şi duminică pe Strada Franceză la Zilele Bucureştiului, respectiv ONGFest, care a avut loc în acest week-end.

Cu puţin noroc, chef şi timp o să mai ajung şi vineri, dar nu sunt sigură deocamdată.

Dacă la toate astea adaugi faptul că zona de la Curtea Veche a fost plină şi sâmbătă şi duminică până târziu şi că mărgelele mele au avut succes la vânzări şi au fost foarte apreciate chiar şi de cei care nu au cumpărat, ce poţi să îţi doreşti mai mult? Da, ştiu. Să îţi faci prieteni noi şi să stai de vorbă cu oameni diferiţi şi interesanţi. Şi uite că am avut parte şi de asta în week-end-ul care a trecut. Un motiv în plus pentru a mă simţi revigorată psihic, deşi din punct de vedere fizic se poate spune că a fost destul de obositor tot acest maraton de Zilele Bucureştiului. Doing it again on friday? Hope so.

Aaaa, am uitat de invitaţia de a face voluntariat pentru o fundaţie şi de a îi învăţa pe copilaşi să înşire mărgele. Şi chiar aş vrea mult de tot să fac lucrul ăsta. Ştiu că mi-ar prinde bine şi ca experienţă şi ca stare de spirit. Revenind la ziua de ieri, iată şi câteva poze de prin târg.

Standul meu mic. Din păcate Stada Franceză arată aşa cum se poate vedea: plină de gropi şi materiale de construcţie depozitate pe la colţuri

Amicii mei cu standul de cărţi poştale - sper să nu se supere că au apărut la mine pe blog, dar ne-am conversat şi ne-am simţit aşa de bine în astea două zile, încât am zis că e musai să apară şi ei în "locul meu de joacă online"

Biserica Sf. Dumitru, chiar în faţa ei am avut standul

Partea mai frumoasă a Străzii Franceze

Standul meu la lumina felinarului. Just testing the camera.