În patru zile dispar din peisaj pentru o perioadă destul de lungă sau mai bine zis o perioadă pe care nu o ştiu încă. Mă duc să îmi trag sufletul printre nămeţi de zăpadă, sper eu, mă duc să fac cumpărături şi să ma plimb prin muzee. Aaa...si mai ales să fac poze în metrou. Cum nu o să am decât telefonul meu şi pe cel al lui tata, probabil calitatea va lasă de dorit, dar ce mai contează...
Dacă voi avea net promit să transmit live, dacă nu o sa scriu şi postez cand mă întorc. Până atunci sper să vă las cu soare în suflet şi cu zăpadă sub geamuri. Mă duc să îmi caut liniştea şi sper să o găsesc la 2000 de km de oraşul ăsta, fiecare mişcare a roţilor să mă vindece cate un pic de apatia ce mi-a intrat in suflet. Să ningă şi să fie frig!
Până la o nouă revedere, va las cu un bonus (nu întrebaţi cine cântă, de ce cântă, ce cântă...aaaa asta pot să zic...se cheama Noapte Neagră...restul cu altă ocazia).
miercuri, 17 decembrie 2008
luni, 15 decembrie 2008
Uneori soarele străluceşte
Uneori soarele străluceşte şi alteori se pierde printre nori...Şi cand vântul îmi bate în par în zilele mohorâte când ocolesc Casa Presei, uneori simt că trăiesc. Mai simt că trăiesc atunci când îmi trec vârfurile degetelor printr-o blăniţă pufoasă şi doi ochişori verzi mă fixează întrebător şi mi se cuibăreşte în braţe sau pe picioare cel mai iubit motan din lume.
Later edit: m-am jucat cu nişte free templates şi am pierdut bara din dreapta :((, cu tot cu prieteni, counter şi ce mai era pe acolo. Promit sa refac macar lista de prieteni ca de counter chiar nu mai îmi pasă. Deocamdată scriu pentru mine şi or să fie mai multe poze de peste tot şi poveşti despre stările mele sufleteşti, decât bijuterii...aşa că nu mă supăraţi că ma parolez :P.
Sunt zile în care ar trebui să simţi fericirea indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. De exemplu zilele în care 331 vine greu şi e plin şi tu ai vrea să ai un amarât de loc într-un colţ de autobuz să îţi morfoleşti bucata de pizza de la Fornetti (care e din ce în ce mai scumpă şi mai proastă) sau să mai apuci să citeşti două pagini din cartea aia proastă şi să nu te privească nicio babă acuzator că o citeşti sau vreun şmecher să îţi citească peste umăr. Sunt zile în care mă simt împăcată cu toate astea. Azi chiar am zâmbit la toate astea. Mi-am amintit bucuria cu care am adormit cu o seara înainte cu pisoiul meu in braţe şi serenitatea pe care mi-a dat-o faptul că în plină iarnă mi-a înflorit o violetă de Parma mov.
Later edit: m-am jucat cu nişte free templates şi am pierdut bara din dreapta :((, cu tot cu prieteni, counter şi ce mai era pe acolo. Promit sa refac macar lista de prieteni ca de counter chiar nu mai îmi pasă. Deocamdată scriu pentru mine şi or să fie mai multe poze de peste tot şi poveşti despre stările mele sufleteşti, decât bijuterii...aşa că nu mă supăraţi că ma parolez :P.
Sunt zile în care ar trebui să simţi fericirea indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. De exemplu zilele în care 331 vine greu şi e plin şi tu ai vrea să ai un amarât de loc într-un colţ de autobuz să îţi morfoleşti bucata de pizza de la Fornetti (care e din ce în ce mai scumpă şi mai proastă) sau să mai apuci să citeşti două pagini din cartea aia proastă şi să nu te privească nicio babă acuzator că o citeşti sau vreun şmecher să îţi citească peste umăr. Sunt zile în care mă simt împăcată cu toate astea. Azi chiar am zâmbit la toate astea. Mi-am amintit bucuria cu care am adormit cu o seara înainte cu pisoiul meu in braţe şi serenitatea pe care mi-a dat-o faptul că în plină iarnă mi-a înflorit o violetă de Parma mov.
marți, 26 august 2008
O invitaţie şi o provocare
marți, 24 iunie 2008
Picături de rouă...liliachii
Caniculă mare, domne', în Bucureşti...Ne-am fi topit de tot dacă nu aveam aer condiţionat în birou. Cum să te mai concentrezi pe aşa căldură şi când toata lumea în jur vorbeşte numai de vacanţă. Măcar am reuşit în cele din urmă să îmi programez un pic de concediu...deşi nu am stabilit spre ce zări o să pornim.
Cert este că o să avem parte de ceva mare (rămâne să stabilim daca ne hotărâm pe ultima sută de metri pentru Bulgaria sau România) şi probabil şi vreo două zile de relaxare la ţară. Să nu uit... la ţară vreau sa "jumulesc" câţiva păuni pentru că am niste idei de cercei :)), numai să-i prind sau să dau de ştire bunicilor înainte să ne ducem că am în plan câteva pene ale creaturilor. De la mare cu singuranţă că am să mă întorc iar cu un sac de scoici, de ar mai suporta balconul meu încă unul...
Şi uite aşa cu gândul la răcoare... mi-a venit ideea să denumesc setul de azi "picături de rouă".
Tehnica este un raw cu două ace şi "materia primă" perluţe ovale movulii şi gri şi mărgele de nisip gri. Am zis că o las mai moale cu movul???...m-am înşelat. Ştiu că nu se mai poartă vara asta şi m-au avertizat şi multe prietene, printre care şi Mirela, că nu mai e deloc "pe val", dar ce să fac dacă nu mă pot abţine. Mie îmi place...şi sper să vă placă şi vouă.
Cert este că o să avem parte de ceva mare (rămâne să stabilim daca ne hotărâm pe ultima sută de metri pentru Bulgaria sau România) şi probabil şi vreo două zile de relaxare la ţară. Să nu uit... la ţară vreau sa "jumulesc" câţiva păuni pentru că am niste idei de cercei :)), numai să-i prind sau să dau de ştire bunicilor înainte să ne ducem că am în plan câteva pene ale creaturilor. De la mare cu singuranţă că am să mă întorc iar cu un sac de scoici, de ar mai suporta balconul meu încă unul...
Şi uite aşa cu gândul la răcoare... mi-a venit ideea să denumesc setul de azi "picături de rouă".
Tehnica este un raw cu două ace şi "materia primă" perluţe ovale movulii şi gri şi mărgele de nisip gri. Am zis că o las mai moale cu movul???...m-am înşelat. Ştiu că nu se mai poartă vara asta şi m-au avertizat şi multe prietene, printre care şi Mirela, că nu mai e deloc "pe val", dar ce să fac dacă nu mă pot abţine. Mie îmi place...şi sper să vă placă şi vouă.
PREŢ BRĂŢARĂ: 25 RON
PREŢ COLIER: 40 RON
PREŢ SET: 60 RON
PREŢ COLIER: 40 RON
PREŢ SET: 60 RON
luni, 23 iunie 2008
O nouă "Asteride" de vară
Am lenevit ceva mai mult în ultima vreme în ceea ce priveşte postările pe blog, dar azi (la insistenţele câtorva prietene) m-am decis că mica perioadă de pauză a luat sfârşit.
Să fim înţeleşi: lenea nu mi-a trecut, nu am reuşit să creez multe lucruri în ultimul timp şi gândul mi-e mai mult ca niciodată la vacanţă. Am reuşit în schimb, după un chin prelungit de câteva zile şi multe, multe frustrări, să învăţ o nouă tehnică: bead crochet (sau mai bine zis, croşetatul cu mărgele), deşi nu am de gând să vă arăt ce a ieşit decât atunci când va fi ceva acceptabil. Am făcut şi câteva încercări cu herringbone plat, destul de interesante, zic eu.
Una peste alta, foarte mulţumită sunt de o brăţară pe care am creat-o acum vreo două săptămâni, după ce am vândut prima variantă de brăţară Asteride. Şi cum pasiunea pentru mov nu m-a părăsit încă (se prefigureză totuşi o vară cu mai puţin mov şi cu mai mult verde şi albastru, cel puţin din punctul meu de vedere, pentru că nu am idee care ar fi culorile în trand), iată ce a ieşit în urma unei combinaţii între preluţe mov, şi mărgele de nisip roz şi auriu.
Să fim înţeleşi: lenea nu mi-a trecut, nu am reuşit să creez multe lucruri în ultimul timp şi gândul mi-e mai mult ca niciodată la vacanţă. Am reuşit în schimb, după un chin prelungit de câteva zile şi multe, multe frustrări, să învăţ o nouă tehnică: bead crochet (sau mai bine zis, croşetatul cu mărgele), deşi nu am de gând să vă arăt ce a ieşit decât atunci când va fi ceva acceptabil. Am făcut şi câteva încercări cu herringbone plat, destul de interesante, zic eu.
Una peste alta, foarte mulţumită sunt de o brăţară pe care am creat-o acum vreo două săptămâni, după ce am vândut prima variantă de brăţară Asteride. Şi cum pasiunea pentru mov nu m-a părăsit încă (se prefigureză totuşi o vară cu mai puţin mov şi cu mai mult verde şi albastru, cel puţin din punctul meu de vedere, pentru că nu am idee care ar fi culorile în trand), iată ce a ieşit în urma unei combinaţii între preluţe mov, şi mărgele de nisip roz şi auriu.
PREŢ BRĂŢARĂ: 40 RON
VÂNDUTĂ
VÂNDUTĂ
duminică, 8 iunie 2008
Cât de puţin am dăruit...cât de mult am primit înapoi...
În postarea de azi nu o să scriu nimic despre bijuteriile mele, ci despre câteva fete minunate care mi-au devenit prietene deşi nu ne-am văzut niciodată, decât poate în poze, dar cu care mă sfătuiesc aproape zilnic pe mess.
Totul a pornit de la deja "faimosul" interviu şi de atunci mă trezesc zilnic cu cele mai frumoase gesturi din partea acestor fete atât de diferite, dar pe care ne uneşte pasiunea, obsesia, margelelor şi a diverselor obiecte decorative. Într-o ordine absolut "dezordonată" am să adaug aici vorbele bune şi "jucăriile" pe care le-am primit de la fete.
Cristina m-a lămurit cum stau lucrurile cu diferitele tipuri de cristale şi m-a promis unele la preţuri promoţionale :D. Cristina, sper să nu îţi sară alte cliente în cap, ca am scris asta şi dacă da, promit să şterg totul şi să nu mai zic nimic despre acest subiect:P
De la Crissu am primit azi nişte poze cu trandafiri pe care îmi permit să-i reproduc mai jos alături de poeticele denumiri pe care le-a dat talantata mămică de Nairă:
De asemenea, cu Crissu punem la cale o colaborare fimo-margele de nisip despre care nu spun mai multe pentru ca sunt un pic superstiţioasă...şi prefer să o ţin secretă deocamdată.
Despre Sireneanee ce pot să mai zic? Am primit zilele trecut cel mai dragut cadou de la malul mării, cu parfum de valuri şi care şi-a ocupat locul deaspra micului meu studiou de creaţie din sufragerie, aşa pentru mai multă inspiraţie pe viitor. Ca să nu mai zic de faptul că abia aştept tunica indiană pentru nunta unui prieten şi o să fie mov :)
De la Mirela am să reproduc fără prea multe comentarii ceea ce scrie despre mine pe blog, cu singura precizare că şi eu am fost la fel de impresionată când am citit ce ai scris tu şi că nu m-am aşteptat ca un gest care mi s-a părut mai mult decât firesc (să vorbesc despre cele care îmi sunt prietene şi care mă inspiră) să trezească un asemenea val de simpatie.
Restul postării o puteţi citi aici
Apropo, Mirela pe astea două frumuseţi am pus ochii, aşa că aştept să imi spui ce îţi place de la mine, pentru tine sau pentru cele minunate dansatoare ale tale
Cu voia domniilor lor prietenele mele, ultima pe listă, dar nu şi cea din urmă, este sursa mea de inspiraţie pentru brăţata Saraguro şi pentru Asteride, Judith, care mi-a lăsat un comentariu foarte încurajator pe blog:
Destul cu lauda pentru o singură zi, aşa că o să mă opresc aici! Încă o dată vă mulţumesc, fetelor pentru minunatele daruri şi cuvinte.
Totul a pornit de la deja "faimosul" interviu şi de atunci mă trezesc zilnic cu cele mai frumoase gesturi din partea acestor fete atât de diferite, dar pe care ne uneşte pasiunea, obsesia, margelelor şi a diverselor obiecte decorative. Într-o ordine absolut "dezordonată" am să adaug aici vorbele bune şi "jucăriile" pe care le-am primit de la fete.
Cristina m-a lămurit cum stau lucrurile cu diferitele tipuri de cristale şi m-a promis unele la preţuri promoţionale :D. Cristina, sper să nu îţi sară alte cliente în cap, ca am scris asta şi dacă da, promit să şterg totul şi să nu mai zic nimic despre acest subiect:P
De la Crissu am primit azi nişte poze cu trandafiri pe care îmi permit să-i reproduc mai jos alături de poeticele denumiri pe care le-a dat talantata mămică de Nairă:
Romance
De asemenea, cu Crissu punem la cale o colaborare fimo-margele de nisip despre care nu spun mai multe pentru ca sunt un pic superstiţioasă...şi prefer să o ţin secretă deocamdată.
Despre Sireneanee ce pot să mai zic? Am primit zilele trecut cel mai dragut cadou de la malul mării, cu parfum de valuri şi care şi-a ocupat locul deaspra micului meu studiou de creaţie din sufragerie, aşa pentru mai multă inspiraţie pe viitor. Ca să nu mai zic de faptul că abia aştept tunica indiană pentru nunta unui prieten şi o să fie mov :)
De la Mirela am să reproduc fără prea multe comentarii ceea ce scrie despre mine pe blog, cu singura precizare că şi eu am fost la fel de impresionată când am citit ce ai scris tu şi că nu m-am aşteptat ca un gest care mi s-a părut mai mult decât firesc (să vorbesc despre cele care îmi sunt prietene şi care mă inspiră) să trezească un asemenea val de simpatie.
Sa sti sa multumesti...
Astazi am deschis calculatorul, ca de obicei intru direct pe pagina mea preferata...adica Mariashop.ro.Acolo ma simt bine ori de cate ori intru,sunt fete ce creeaza fac niste bijuterii minunate,mie imi plac bujuteriile la nebunie sa le confectionez,dar in mod deosebit sa le port.Ce vreu eu sa spun e ca una din fetele de pe site astazi mi-a facut o mare bucurie chiar am ramas placut impresionata,a dat un interviu si ce credeti... m-a mentionat si pe mine,normal ca sunt tare fericita si pe aceasta cale vreu sa-i multumesc...Ruxy daca vei citi aici vei sti ca despre tine este vorba...
Astazi am deschis calculatorul, ca de obicei intru direct pe pagina mea preferata...adica Mariashop.ro.Acolo ma simt bine ori de cate ori intru,sunt fete ce creeaza fac niste bijuterii minunate,mie imi plac bujuteriile la nebunie sa le confectionez,dar in mod deosebit sa le port.Ce vreu eu sa spun e ca una din fetele de pe site astazi mi-a facut o mare bucurie chiar am ramas placut impresionata,a dat un interviu si ce credeti... m-a mentionat si pe mine,normal ca sunt tare fericita si pe aceasta cale vreu sa-i multumesc...Ruxy daca vei citi aici vei sti ca despre tine este vorba...
Restul postării o puteţi citi aici
Apropo, Mirela pe astea două frumuseţi am pus ochii, aşa că aştept să imi spui ce îţi place de la mine, pentru tine sau pentru cele minunate dansatoare ale tale
Cu voia domniilor lor prietenele mele, ultima pe listă, dar nu şi cea din urmă, este sursa mea de inspiraţie pentru brăţata Saraguro şi pentru Asteride, Judith, care mi-a lăsat un comentariu foarte încurajator pe blog:
Dear Ruxy,
Thank you for sending me a link to your bracelet pictures!
Your Hojas Saraguro bracelet is lovely and colorful as the rainbow.I am happy you liked it.
It's ashame I don't understand romanian :-)
I love your "Memoirs of a geisha" and russian leaf necklaces.
Keep on and happy beading,
Judith
Thank you for sending me a link to your bracelet pictures!
Your Hojas Saraguro bracelet is lovely and colorful as the rainbow.I am happy you liked it.
It's ashame I don't understand romanian :-)
I love your "Memoirs of a geisha" and russian leaf necklaces.
Keep on and happy beading,
Judith
Destul cu lauda pentru o singură zi, aşa că o să mă opresc aici! Încă o dată vă mulţumesc, fetelor pentru minunatele daruri şi cuvinte.
marți, 3 iunie 2008
Braţara Saraguro...model din Ecuador, cu inspiraţie din Israel
Sunt foarte mândră de braţara pe care vreau să o arăt azi şi tocmai pentru că sunt atât de mulţuimită de ea (e adevărat că procesul de creaţie a durat vreo săptămână şi că trebuia să tensionez mai puţin guta... ca de obicei asta e una dintre problemele mele pe care încerc să le remediez în timp), m-am gândit că locul ei firesc este după interviul care m-a făcut o mică vedetă în grupul meu de prietene cu aceeaşi pasiune.
Modelul provine de pe un blog al unei israelience foarte talentate, Judith. De la ea m-am inspirat mult în ultimul timp, iar modelul pentru brăţara Saraguro pur şi simplu m-a fascinat şi am decis că trebuie să studiez şi eu modul în care poate fi realizată şi chiar să caut şi unele informaţii despre tribul ecuadorian Saraguro.
Pe scurt, informaţiile pe care le-am găsit despre acest trib care tăieşte şi astăzi într-un mod arhaic, ar fi:
Saraguro sunt cunoscuţi ca fiind agricultori şi crescători de animale domestice, care au reuşit să supravieţuiască secole de-a rândul doar din produsele proprii. Cultivatori de porumb, cartofi, fasole, îmbrăcămintea lor este realizată din lână prelucrată de la propriile turme de oi. În ceea ce priveşte animalele crescute, pe lângă bovine şi ovine, tribul creşte păsări domestice, porci, cai, măgari şi câini de pază pentru turme. Mulţi dintre membrii tribului îşi comlpetează veniturile agro-pastorale din vânzarea produselor de artizant: textile, coşuri, ceramică şi nu în ultimul rând obiecte de podoabă, realizate din mii şi mii de mărgele de nisip colorate.
Acestea fiind spuse, iată varianta mea de brăţară de inspiraţie ecuadoriană:
PREŢ BRĂŢARĂ: 50 RON
Modelul provine de pe un blog al unei israelience foarte talentate, Judith. De la ea m-am inspirat mult în ultimul timp, iar modelul pentru brăţara Saraguro pur şi simplu m-a fascinat şi am decis că trebuie să studiez şi eu modul în care poate fi realizată şi chiar să caut şi unele informaţii despre tribul ecuadorian Saraguro.
Pe scurt, informaţiile pe care le-am găsit despre acest trib care tăieşte şi astăzi într-un mod arhaic, ar fi:
Saraguro sunt cunoscuţi ca fiind agricultori şi crescători de animale domestice, care au reuşit să supravieţuiască secole de-a rândul doar din produsele proprii. Cultivatori de porumb, cartofi, fasole, îmbrăcămintea lor este realizată din lână prelucrată de la propriile turme de oi. În ceea ce priveşte animalele crescute, pe lângă bovine şi ovine, tribul creşte păsări domestice, porci, cai, măgari şi câini de pază pentru turme. Mulţi dintre membrii tribului îşi comlpetează veniturile agro-pastorale din vânzarea produselor de artizant: textile, coşuri, ceramică şi nu în ultimul rând obiecte de podoabă, realizate din mii şi mii de mărgele de nisip colorate.
Acestea fiind spuse, iată varianta mea de brăţară de inspiraţie ecuadoriană:
PREŢ BRĂŢARĂ: 50 RON
sâmbătă, 31 mai 2008
Suntem vedete...
Ieri mi-a aparut un interviu pe www.pretaporter.ro
Am vorbit despre pasiunea mea, despre prietenele pe care mi le-am facut de când mă ocup cu margelitul, despre drumul de la pasiune la afacere.
"Astazi v-o prezentam pe Ruxy-Pixy, de profesie jurnalist, nu va spunem unde, dar care a descoperit o pasiune care ar putea sa ii schimbe viata.
De cand dateaza pasiunea ta si cine te-a inspirat?
Strict calendaristic, daca imi aduc eu bine aminte, sa tot fie aproape trei ani. Inspiratie? A fost destul de ciudat, un complex de evenimente.
Aveam o colega de serviciu la care am vazut un inel facut din margelute mici, mi-a placut foarte mult si am insistat sa ma duc la magazinul de la care il cumpase sa imi iau si eu unul. Evident ca nu am mai gasit. Si atunci de atunci a inceput totul.
Am alergat vreo saptamana prin vreo cateva mercerii si mi-am cumparat pungute cu margele din acelea mici, ceea ce se cheama in termeni mai tehnici, acum stiu, atunci nu stiam, margele de nisip. ..."
Mai multe detalii aici
Fetele "mărgelitoare" de pe forum au fost foarte încântate ca am vorbit şi despre ele...iar eu una nu pot decât să fiu fericită că am reuşit să le fac o bucurie, mai ales că şi ele m-au ajutat mult, din diferite puncte de vedere.
Am vorbit despre pasiunea mea, despre prietenele pe care mi le-am facut de când mă ocup cu margelitul, despre drumul de la pasiune la afacere.
"Astazi v-o prezentam pe Ruxy-Pixy, de profesie jurnalist, nu va spunem unde, dar care a descoperit o pasiune care ar putea sa ii schimbe viata.
De cand dateaza pasiunea ta si cine te-a inspirat?
Strict calendaristic, daca imi aduc eu bine aminte, sa tot fie aproape trei ani. Inspiratie? A fost destul de ciudat, un complex de evenimente.
Aveam o colega de serviciu la care am vazut un inel facut din margelute mici, mi-a placut foarte mult si am insistat sa ma duc la magazinul de la care il cumpase sa imi iau si eu unul. Evident ca nu am mai gasit. Si atunci de atunci a inceput totul.
Am alergat vreo saptamana prin vreo cateva mercerii si mi-am cumparat pungute cu margele din acelea mici, ceea ce se cheama in termeni mai tehnici, acum stiu, atunci nu stiam, margele de nisip. ..."
Mai multe detalii aici
Fetele "mărgelitoare" de pe forum au fost foarte încântate ca am vorbit şi despre ele...iar eu una nu pot decât să fiu fericită că am reuşit să le fac o bucurie, mai ales că şi ele m-au ajutat mult, din diferite puncte de vedere.
luni, 26 mai 2008
Love is in the air...
Azi... într-o stare de iubire...evident pentru my little baby...soricelul meu scump...iubi al meu, care m-a şi ajutat la piesa pe care o să o arăt azi. Aşa că azi am pregătit sărmăluţe în foi de viţă, chifteluţe cu cartofi prajiţi şi salată pentru iubi al meu. Sper să fie fericit când ajunge de la muncă.
Şi mai sper, ca în ciuda răcelii care nu îmi dă pace nici acum, să fi meritat efortul: nimic nu se compară cu o mâncare bună alături de pisoiul meu la un film bun (am avut grijă să downloadez ceva).
Cum ziceam partea de creaţie fimo aparţine iubitului meu şi asamblarea într-o pereche de cercei e "opera" mea. Ba mai mult, azi am putat roşu, deşi nu se numără printre culorile mele favorite: cerceii "made by iubi and me" (din mărgele fimo, perluţe albe şi măregel de nisip roşii) şi tricoul pe care l-am primit de la "mama soacră" de ziua mea.
P.S. :Andrada a încercat să creeze un "brand" RUXYPIXY numai că au uitat faptul că eu scriu RuxyPixy cu "Y" la sfărşitul celor două nume:))
Şi mai sper, ca în ciuda răcelii care nu îmi dă pace nici acum, să fi meritat efortul: nimic nu se compară cu o mâncare bună alături de pisoiul meu la un film bun (am avut grijă să downloadez ceva).
Cum ziceam partea de creaţie fimo aparţine iubitului meu şi asamblarea într-o pereche de cercei e "opera" mea. Ba mai mult, azi am putat roşu, deşi nu se numără printre culorile mele favorite: cerceii "made by iubi and me" (din mărgele fimo, perluţe albe şi măregel de nisip roşii) şi tricoul pe care l-am primit de la "mama soacră" de ziua mea.
P.S. :Andrada a încercat să creeze un "brand" RUXYPIXY numai că au uitat faptul că eu scriu RuxyPixy cu "Y" la sfărşitul celor două nume:))
PREŢ CERCEI: 35 RON
marți, 20 mai 2008
Happy birthday to...me!
Deşi am crezut la început că ziua de ieri va fi una neplăcută (aşa se întâmplă când împlineşti o anumită vârstă), ea a debutat bine: la 12 şi un pic noaptea mâncam pizza pe canapea cu un nas cât carul (răceala îşi face de cap) când m-am gândit că deja e ziua mea şi mi-am adus aminte de mama şi am început să plâng.
Noroc cu iubi al meu...a zis că cea mai bună metodă să nu plâng este să mă facă fericită şi mi-a adus de pe balcon un superb buchet de cini cu jerbera roşii. Cine mai poate să plângă când primeşte aşa ceva??? Ziua de ieri am continuat-o cu fructe de mare şi pacheţele de primăvară (made by me), vin roşu şi filmul "The Bridges of Madison County".
Şi pentru că tot a fost ziua mea îmi permit să vă arăt ceva ce va rămâne al meu: o brăţară din coral verde şi albastru făcută Cris din Tg. Jiu (un schimb între "mărgelitoare" cu ai mei cercei mandala) şi cerceii pe care i-am făcut eu din "rezervele" pe care mi le-a trimis Cris.
Noroc cu iubi al meu...a zis că cea mai bună metodă să nu plâng este să mă facă fericită şi mi-a adus de pe balcon un superb buchet de cini cu jerbera roşii. Cine mai poate să plângă când primeşte aşa ceva??? Ziua de ieri am continuat-o cu fructe de mare şi pacheţele de primăvară (made by me), vin roşu şi filmul "The Bridges of Madison County".
Şi pentru că tot a fost ziua mea îmi permit să vă arăt ceva ce va rămâne al meu: o brăţară din coral verde şi albastru făcută Cris din Tg. Jiu (un schimb între "mărgelitoare" cu ai mei cercei mandala) şi cerceii pe care i-am făcut eu din "rezervele" pe care mi le-a trimis Cris.
duminică, 18 mai 2008
Stare de coral
O răceală de ultim moment şi căldura de afară sunt, trebuie să recunoşteţi, o combinaţie foarte bună pentru a mă simţi în starea de coral, adică fără niciun chef şi cu dorinţa de a vegeta. Din păcate lucru imposibil în condiţiile în care azi sunt de serviciu, dar cum ziua a fost destul de lejeră am avut timp să mă gândesc la scoici şi la corali şi aşa mi-a venit ideea să vă arăt o creaţie a mea de acum vreo două săptâmâni.
Este un set pe care l-am făcut tot la cerere şi care sper să-i placă Andreei de la Iaşi atunci când va ajunge la ea (trebuie să mai ai un pic de răbdare, Andreea, pentru că mai am de făcut şi ultimul set, cel mov...dar sper să se rezolve săptămâna asta).
Una peste alta, deşi a necesitate foarte multă răbdare, vreo săptămână de lucru, un car de mărgeuţe mici de nisip argintii şi vreo două şiraguri de perluţe albastre, tehnica nu e foarte grea şi este cea prin care se fac aşa-zişii mei "franjuri" (finge technique), oarecum asemănători cu franjurii folosiţi la cerceii mandala (despre povestea cerceilor mandala şi în ce parte a ţării au ajuns ei promit să scriu maine, pentru că e o ocazie specială).
Este un set pe care l-am făcut tot la cerere şi care sper să-i placă Andreei de la Iaşi atunci când va ajunge la ea (trebuie să mai ai un pic de răbdare, Andreea, pentru că mai am de făcut şi ultimul set, cel mov...dar sper să se rezolve săptămâna asta).
Una peste alta, deşi a necesitate foarte multă răbdare, vreo săptămână de lucru, un car de mărgeuţe mici de nisip argintii şi vreo două şiraguri de perluţe albastre, tehnica nu e foarte grea şi este cea prin care se fac aşa-zişii mei "franjuri" (finge technique), oarecum asemănători cu franjurii folosiţi la cerceii mandala (despre povestea cerceilor mandala şi în ce parte a ţării au ajuns ei promit să scriu maine, pentru că e o ocazie specială).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)